Viața și faptele Sfântului Apostol Filip

Sfântul Apostol Filip s-a născut în Betsaida Galileei, de unde erau și Sfinții Petru și Andrei. A fost chemat la apostolat chiar a doua zi după chemarea acestora și a celor doi frați Iacob și Ioan, fiii lui Zevedei. Filip era căsătorit și avea patru fete. A primit darul Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii. El însuși a săvârșit minuni în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, în Galileea a înviat copilul unei femei. De aici, a trecut în Grecia unde a vindecat multe neputințe, apoi a plecat spre Parți, în orașele reginei Candace din Etiopia, apoi în Arabia și la Azot. Sfântul Apostol Filip a ajuns în orașul Ierapoli, din Siria, unde a săvârșit alte minuni, precum învierea tânărului Teofil, spre încredințarea lui Aristarh, conducătorul orașului.

După ce a zidit aici o biserică și l-a așezat episcop pe Ir, a plecat în Lida și Misia. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Apostol Bartolomeu sau Natanail, prietenul său, și cu Mariam, sora lui, și propovăduind împreună pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au întors la Ierapolis. Aici au tămăduit pe Nicanora, soția guvernatorului orașului, care fusese mușcată de un șarpe și era pe moarte.

Au omorât prin rugăciune o viperă, pe care păgânii din oraș o considerau drept zeiță a lor și i se închinau. În urma acestei întâmplări, păgânii i-au prins pe sfinți și i-au osândit la moarte prin răstignire. Apostolul Filip a fost spânzurat cu capul în jos, chiar deasupra ușii templului unde fusese vipera, iar pe Bartolomeu lângă peretele templului. În timp ce mulțimea de păgâni arunca cu pietre în trupurile lor, a avut loc un cutremur. Păgânii s-au speriat și i-au dezlegat, însă Filip trecuse la Domnul, așa cum îi fusese rânduit să își pecetluiască apostolia cu mucenicie. Sfântul Bartolomeu a botezat pe toți cei care au crezut în Hristos și le-a pus episcop pe Stahie, a îngropat trupul Sfântului Apostol Filip și s-a dus în orașul Albana, din Armenia Mare, unde a sfârșit și el răstignit. Sfânta Mariam, sora lui Filip, s-a dus în Licaonia, unde a botezat mulți păgâni, după care s-a mutat cu pace la Domnul.

Sfantul Apostol Filip este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 14 noiembrie.

Misionar în teritoriile strămoșilor noștri

Mult timp, apostolicitatea creștinismului românesc a fost pusă doar în legătură cu propovăduirea Evangheliei în Dobrogea (Sciția Mica) de către Sfântul Apostol Andrei. Cercetarea relativ recentă a relevat faptul că creștinarea strămoșilor noștri daci este rezultatul și al misiunii Sfântului Apostol Filip. Un amplu și elocvent studiu în acest sens a fost realizat de către academicianul Emilian Popescu, care arată că

„cel dintâi care a legat originile apostolice ale creștinismului românesc și de el a fost istoricul bisericesc Ștefan Lupsa, în 1949, când scria: «Se vorbește și de predica apos­tolului Filip în Sciția, deci în Rusia de sud și-n Dobrogea»”. Ștefan Lupșa nu face însă nici o trimitere la nici o sursă, care i-ar justifica afirmația. 

Începând cu anul 1996, lucrurile se schimbă. Preotul Nicolae Dănilă susține în câteva articole de popularizare publicate în revista greco-catolică „Unirea", și apoi în cea ortodoxă „Credința stră­bună” de la Alba Iulia, dar și în alte reviste, că problemei trebuie să i se acorde o atenție mai mare, și face referire la un prim izvor: cel transmis de Petrus de Natalibus (sec. XIV), care „are un sâmbure de adevăr privind predica lui Filip în Scythia Minor", și că „tradiția după care apostolul Filip ar fi propovăduit în Scythia timp de 20 de ani și ar fi așezat acolo episcopi, preoți și diaconi, trebuie privită cu rezerve, dar nici nu poate fi contestată".  

Academicianul Emilian Popescu rezumă, critic, în amplul său studiu, toate interpretările referitoare la problema prezenței Sfântului Apostol Filip în Scythia, și spune:

„Cel mai vechi izvor care atestă propovăduirea Sfântului Filip în Scythia este Calendarul gotic. Ziua de 15 noiembrie era consacrată cinstirii lui, cu precizarea că a murit la Hierapolis: Filippus apaustaulus in Jairupulai. După învățatul german H. Achelis, unul dintre primii editori și comentatori, Calendarul ar fi fost alcătuit în Thracia, unde goților refugiați din nordul Dunării de teama hunilor le-a fost acordat azil aici de către împăratul Theodosie I (379-395), prin anul 380. Achelis socoate că în această vreme s-a alcătuit Calendarul, și că în el au fost introduse sărbători specifice goților arieni, unele dintre ele primite și de la grecii (bizantinii), mai numeroși în zonă, la rândul lor tot arieni. Totuși, acest calendar nu este pur arian, căci el cuprinde și sărbători în cinstea ortodocșilor. De pildă, la 29 octombrie este înscrisă «pomenirea martirilor...care au fost arși pentru poporul got al bise­ricii ortodoxe»".

Emilian Popescu consideră că „alcătuirea Calendarului a începută în perioada când goții se aflau încă în nor­dul Dunării, și că a fost completat după plecarea lor în sud și așezarea în Thracia.(...) Biserica din țara Gothiei, cu episcopi în frunte, cu preoți și citeți, cu misionari care și-au dat viața pentru Hristos, nu s-a putut lipsi de un calendar propriu, în care să fie înscrise datele sărbătorilor de seamă, n-a așteptat momentul trecerii în sudul Dunării, către sfârșitul secolului al IV-lea. (...) Astfel, înscrierea în el a Sfinților Apostoli Andrei și Filip s-ar fi putut face mai devreme de sfârșitul secolului al IV-lea, și ea să nu fi fost ecoul populației din Thracia, ci a celei din Scythia, cu care goții nord-dunăreni erau în strânse raporturi religioase și economice, iar cei doi apostoli au predicat aici”. 

Importanța Calendarului pomenit constă în faptul că el a înscris printre zilele de sărbătoare nu numai pe Andrei (la 29 noiembrie, nu la 30), ci și pe Filip.

Un al document privitor la apostolatul Sfântului Filip în Scythia, reținut de academicianul Emilian Popescu, este lucrarea apocrifă a lui Abdias, care menționează, în mod credibil, ca­drul general istorico-geografic în care activează Sfântul Filip, cel roman, din care, pe atunci, făcea parte și Scythia. 

Alte surse le reprezintă martirologiile occidentale, alcătuite în secolul al IX-lea. Între cele mai vechi, care se referă direct la Sfântul Filip, este Martirologiul lui Adon, alcătuit între 855-860. Acesta se bazează pe cele alcătuite de Beda Vene­rabilul, la începutul secolului al VIII-lea, și pe cel al lui Florus de Lyon. În acest Martirologiu, la ziua de 1 mai, se scrie: „Nașterea (spre viața veșnică) a sfinților apostoli Filip și Iacob, dintre care Filip, după ce a convertit la credința în Hristos aproape (întreaga) Scitie (cum paene Scythiam ad fidem Christi convertisset) și a așezat acolo diaconi, preoți și episcopi, s-a întors în Asia, unde neslăbind să predice con­tinuu câțiva ani, și supunându-se mereu unor nevoințe pioase, a câștigat o mulțime de neamuri, punând-o în slujba lui Hristos, și care a adormit în ce­tatea Hierapolis, cu sfârșit bun, fiind înmormântat cu părinții (rudele) sale".

Textul lui Adon a fost preluat de Notkerus Balbulus (Bâlbâitul),840-912, în Martirologiul său și este în mare parte același în conținutul său la Petrus de Natalibus (sec. XIV).

Un alt martirologiu occidental care atestă și el prezența și propovăduirea Evan­gheliei în Scythia de către Sfântul Apostol Filip aparține lui Usuard, un călugăr din Mănăstirea Saint Germain-des-Pres, de lângă Paris, născut în primii ani ai secolului al IX-lea și decedat la 13 ianuarie 877. Usuard s-a folosit de martirologii mai vechi, și iată ce consemnează el la 1 mai: „De asemenea, se face cinstirea (mutării la viața veșnică) a fericiților apostoli Filip și Iacob, dintre care Filip, după ce a convertit la credinta aproape întreaga Scitie, a avut un frumos sfârșit în cetatea Hierapolis din Asia”. 

„Apostolatul Sfantului Filip în Scythia trebuie privit drept ceva normal în contextul colaborării la misiune dintre apostoli. Așa a procedat Sfântul Petru, fiind ajutat de fratele său Andrei în misiunea din Asia, Pont, Galatia, Cappadocia și Bithynia. Tot așa și Sfântul Andrei l-a ajutat pe Filip, con­cetățeanul și prietenul său, în misiunea desfășurată de acesta în Frigia.(...) Întrajutorarea în evanghelizarea nea­murilor este rod al dragostei creștine, care s-a unit în cazul Sfântului Andrei cu prietenia deosebită dintre ei”, mai spune academicianul Emilian Popescu. Concluzia domniei sale este aceea că,

„Valoarea atâtor documente, care vorbesc de misiunea Sfântului Filip în Scythia, ne încredințează că nu trebuie să ne mai îndoim a spune: Sfântul Filip este cel de-al doilea apostol care a sfințit pământul românesc, propovă­duind Cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos”.(Dumitru Manolache)